4 august 2011

în țesutul acesteia

să fie furtună s-a răstit lucrurilor așezate cuminți în jurul său

a smucit faldurile feței de masă

dezgolind suprafața catifelat-lemnoasă

împrăștiind în țăndări vesela

cum ar da jos podoabele

rochia de


pe trupul ei


s-a întins

mlădiindu-și brațele


pe timp de furtună


valurile sparg cochilia scoicii

iar peștele pătrunde mai ușor

4 comentarii:

  1. skimba ceva in topica, e greoaie, in rest scrii mai bine ca romanii :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Alexandru,

    Probabil și gerunziile creează senzația asta. Am să mă mai joc cu ea... până o fac suplă, săltăreață sacadată!

    Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi se pare o topică impecabilă!
    La ce să-i suceşti gâtul? Dintr-un moft?
    Fii serioasă!

    Salvatore Quasimodo

    RăspundețiȘtergere