V are trei ani. Aleargă din urma lui A, de un an și jumătate (mă refer la vârstă, nu la durata alergatului), să-i ia camionul. Îl capturează într-o tufă ghimpoasă de mure. Își ridică tricoul până la buric și-l ticsește cu capul sub haină. Dacă ai să mai fii rău, am să te bag înapoi în burtă! În altă scenă, A – în poala mamei sale, așezată pe prispă răsfoind un ziar – ține cu o mână țâța din care suge, iar cu alta, face viraje cu o mașinuță pe cealaltă țâță. Vecinii din dreapta tot doi băieți au. Mai măricei. Mi-e mai greu să-i urmăresc printre gardul împânzit de liane cu flori. În schimb îi aud. Se ceartă. La prânz unul vrea piure de cartofi, altul – macaroane. Taică-său, ca să-i împace și să-i prindă cu poftă pe-amândoi, a făcut... orez. P joacă șah cu tata. Tata are o pălărie din paie. Parcă-i un... cireșar. Dar zice că-i de cowboy. Pentru că are o ață care se leagă sub barbă. Am câteva locuri unde pot fi găsită când nu-s la terasă. În tufele de zmeură din fundul grădinii. În cele cu mure dinspre drum, sau în balansoarul din vie cu femeile lui Mihail Sebastian. Mâța mă secundează ca o umbră. Și P. Știe că n-am lenjerie sub halat și se motănește și el. Caut pe youtube muzica recomandată de un meloman care mi-a comentat ieri postarea. Exact în clipa aia mai multă lume are nevoie urgent de net și tre să împărțim frățește un stick Moldcell. Nu ca băieții din dreapta, nici din stânga. Chiar frățește. Câte un sfert de oră fiecare. Pe rând. Eu sunt a treia. Seara, în grădina dendrologică – lansarea cărții Ecaterinei, Cântece de la șase. Un cadru neformal. Discuții la obiect. Mama ei spune că e bucuroasă că Ecaterina va face farmacologie. Pentru că ăsta e visul fiecărui părinte. Să aibă un copil care să-i prescrie medicamente la bătrânețe.
în afară de ultimele 2 fraze îmi place tot textul. e un gând deprimant pentru mine să fac farmacie ca să... şi încă la bătrâneţe. groaznic. nu-mi vine să cred că a spus aşa ceva, c-o spune în stânga şi-n dreapta. puf!
RăspundețiȘtergerecred ca a spus asta ca sa dea o nota realist-umoristica textului ,care , de altfel e scris in atmosfera de relash, vacanta., vis, rai....felicitari!
RăspundețiȘtergereEcaterina, poate găseşti un farmacon al uitării fără efecte adverse...
RăspundețiȘtergereE o postare ca şi altele - trecătoare. În scurt timp va fi acoperită de altele. N-am vrut să te supăr cu nimic. N-o lua atât de aproape. Cu un pic de detaşare vei vedea că fiecare dintre noi, în parte, e un personaj insolit! Cum poate, încă nu a văzut literatura.
Nu ştiu dacă intenţia mea, inconştientă, a fost să imprim o notă umoristică textului. Mi s-a părut un detaliu important, din punctul meu de vedere - subiectiv, evident. În rest, sunt aproape şi de tine şi de ceea ce scrii.
aur, dacă ţi se pare important, bine, mie mi se pare ridicol, chiar dacă e adevăr. nu e necesar să ai un farmacist acasă ca să poţi primi medicamente la bătrâneţe. măcar de-ar fi fost vorba de medic, că până la prima farmacie faci maximum 5 minute ca să iei un sfat, o preşcripţie sau mai nu ştiu ce. ştiu că n-ai intenţii rele, e ok.
RăspundețiȘtergereanonim, mulţumesc de felicitări. umorul e un lucru foarte bun şi foarte necesar, când nu se ia peste picior gândirea apropiaţilor. altfel e batjocură.
prescripţie*
RăspundețiȘtergerecu adăugirea că ultimele 2 fraze din commul precedent nu se referă la acest text. ziceam în general.
mama de mică îmi zice să fiu medic. când eram în clasa a 8a povestea la toţi că după a 9a merg la colegiu de medicină. zicea că fata mea o să fie în halat alb. acum vede că nu mai are nici o şansă şi uneori se mai oftică că iată, nici un medic în familie. pentru că e ceva să creşti un copil bun, şi e mai ceva să creşti un medic bun. prestigiu, ce vrei. aşa e în md.
RăspundețiȘtergere