tabăra de proză

Mâine începe tabăra de proză. 13 tineri din RM și 2 din România. Organizatori sunt Dumitru Crudu și subsemnata. La Trebujeni, Orheiul Vechi. Din banii Direcției Cultură a Primăriei mun. Chișinău. Vom avea trei zile de... aventuri și nebunii în proză... polițistă. Iată și o pledoarie, pentru început, pentru a spulbera nedumeririle de ce anume proză polițistă. Îi dau cuvântul criticului literar Mircea V Ciobanu, invitatul de onoare al taberei.

Pledoarie pentru nuvela polițistă

…Edilul unui oraş (Uruk) este un monstru, asasin în serie şi violator. Cetăţenii, îngroziţi şi sătui de acest dezmăţ, angajează un apărător, un fel de detectiv particular. Acesta încearcă să-l înfrunte pe monstru, dar nimeni nu iese învingător. Ambii luptători se pătrund de respect reciproc, se împrietenesc şi se pornesc în lume, în căutarea aventurilor. Prietenia lor devine proverbială. O femeie din sferele înalte (Iştar) încearcă să le testeze afecţiunea reciprocă cu declaraţii de dragoste pentru unul dintre ei, dar e respinsă cu trufie. Atunci ea îl pedepseşte crunt: îi omoară prietenul, pe Enkidu... Am repovestit, sumar, Epopeea lui Ghilgameş, cel mai vechi text literar cunoscut.

Textul biblic are încă în primele 10 pagini (din câteva mii) omorul unui frate de către alt frate. Iar la începutul începuturilor, părinţii acestora sunt trimişi în exil, ca pedeapsă pentru încălcarea ordinii prescrise. Putem spune că omul, alungat din rai, nimereşte în... literatură. Infracţiunea şi literatura sunt, ambele, abateri de la cotidian, de la canon, sunt ereziile sau apocrifele lumii.

Fabula unui alt text arhicunoscut (Iliada) începe cu răpirea unei soţii de către amantul acesteia şi angajarea unor complici-prieteni pentru a o recupera. Încă un text celebru implică un act de hoţie colectivă, un furt ( lâna de aur), cu elemente de contrabanda. În fine, ca să nu enumerăm chiar toate legendele antichităţii, istoria lui Teseu şi a firului Ariadnei aduce în literatură nu numai un subiect detectivist în plus, ci şi un simbol absolut al literaturii enigmistice – Labirintul. Iar povestea tristă a unui cetăţean care şi-a omorât (fie şi din imprudenţă) tatăl şi s-a căsătorit cu mama sa a dat naştere unor concepte existenţiale care întrec limitele literaturii. Să nu uităm, în acest context, şi de Sfinx, un alt personaj şi simbol al enigmisticii.

Atât scriitorul, cât şi detectivul se ocupă de re-constituirea unui parcurs, de analiz[ a unui univers în care există o intrigă, altfel spus, de o istorie care demarează cu: „dar într-o bună zi...”, moment care fixează acea rupere a unui echilibru prestabilit. Dincolo de faptul că sunt captivante (o calitate absolut necesară literaturii), istoriile „poliţiste” au întotdeauna cele două elemente pe care se ţine orice naraţiune (epopee, roman, nuvelă, dramă, film): personajele şi acţiunea. Dacă aventurile sunt obiectul naraţiunii ca fenomen, atunciistoria poliţistă (infracţiunea, ancheta, judecata) este aventura structurată.

Dincolo de reprezentanţii recunoscuţi ai genului (A. Conan Doyle, Agatha Christi, George Simenon ş.a.), există şi o listă mare a unor lucrări din sferele înalte ale literaturii, construite pe scheme poliţiste: Procesul lui Kafka; Crimă şi pedeapsă de Dostoievski;Învierea lui Tolstoi; Hamlet şi Macbeth de Shakespeare; Oedip-rege de Sofocle; Baltagul de Sadoveanu; Durenmatt cu Pană de automobil; Gogol cu Suflete moarte şi Revizorul; Kadare cu Piramida şi Accidentul; Ca să nu mai vorbim de Numele trandafirului şiPendulul lui Foucault de Umberto Eco!

Un argument în favoarea literaturii poliţiste e cel pragmatic: lumea preferă textele captivante celor plictisitoare. Iată o consecinţă a acestui fapt: Corbul lui Edgar Poe, o capodoperă literară absolută, i-a adus autorului... 5 dolari. Nuvelele poliţiste i-au asigurat existenţa. Concluzia de suprafaţă: nu vă omorâţi Corbii, ei vă asigură gloria. Dar nu vă hrăniţi numai cu ei!