s-o ascult, s-o aud

Important e s-o ascult, s-o aud! În rest, mă dumeresc eu ce să scriu. Despre senzația de fluturi în burtă în timp ce beau suc de fructe și legume, de exemplu. Locatara mea îmi dă de înțeles că-i tare bucuroasă de acest deliciu. Face varii acrobații. Mă gâdilă și mă atinge unduios. Ne provocăm plăcere una alteia și huzurim. Eu o dezmierd cu muzică, cărți și mâncare. Ea - cu mângâieri ale terminațiilor nervoase. Câteodată stă și ascultă, ascultă ce vorbesc cu P, până când consideră că e cazul să intervină și ea în dialog. De exemplu, eu zic: Măi, P, dacă am trăi în epoca de piatră, toți bărbații s-ar duce la vânat, iar tu... la cules pomușoare, cu ideile tale despre mâncare sănătoasă. Și atunci viețuitoarea apelor, Degețica, devine de o jucăușenie insuportabilă. Râde împreună cu tăticu'. Ea deja a descoperit prima sa jucărie: cordonul ombilical, pe care adoră să-l tragă și să-l împingă. Medicul spune că Degețica a învățat să sughițe - desigur, dacă mă gândesc la ea mai tot timpul, doar că n-o aud.