29 septembrie 2011

doar un ochi licărind ademenitor

când te apropii

căldura evaporă cea mai mare parte a apei

și plutitoare filamente de mătasea-broaștei

asediază pescuitul tău patriarhal imperturbabil


în preajma-mi


rămâi captiv cu tot cu luntre momeală

în hățișurile verdeții astea nesuferite

cu marginea îmbrăcămintei suflecate


până la oase


cauți în toate amănuntele crustaceul

răvășind masa de sensuri navigabile


când te vei rupe resemnat din prinsoare

îmi voi acoperi inima cu plasa ta pescărească uitată

cum aș pune pe gura largă a unui vas un capac

în timp ce te vei îndepărta să arunci nada spre locuri mai prietenoase

în timp ce apa tulbure a acestui lac sălbatic va fi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu