rufe în vâltoare

cum lumea e cu capul în jos

poziția firească e să stau cu picioarele în sus

sprijinite

în umerii tăi

arunc

ce mă întristează

ca marinarii care-și prind hainele cu o funie de vas

și le aruncă

’n mare

’mbrățișare

ne mișcăm repede mai repede

apa să pătrundă prin fibre

să împrospăteze

acești saci cu

Draga mea,

Deci, zici că i-ai făcut promisiuni şi tot... nimic. Atunci, simte că o amăgeşti.

Zi: Fată hăi, hai că tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte nu-ţi promit,

dar o bătaie bună, când ai să creşti - ai cuvântul meu!

Zi: Am să-ţi dau să citeşti cărţile lui Em.G.-P. şi ale lui Miller fără restricţii,

am să te las să fii top model, dacă n-ai să vrei să te faci tractoristă,

n-am să te oblig să citeşti cărţi,

n-am să te oblig să-ţi iubeşti patria,

nici să înveţi pe de rost poezii despre plaiul natal şi despre mamă,

şi mai ales n-am să-ţi cer să-mi aduci numai note de 10,

şi n-am să te trimit cu vaca la păscut

şi n-am să te impun să faci ordine în cameră şi să scuturi covoarele.

Aha, mai e ceva: n-am să-ţi interzic să mergi la şcoală în pantaloni,

nici... să te razi pe cap dacă ai să vrei (tatăl tău a umblat cu coamă)

sau să asculţi Rolling Stones ori pe Bach.

Vorbeşte-i convingător. Nu promiţându-i-le, ci permiţându-i-le deja.

Eu aşa l-am educat şi pe Emil în romanul meu pedagogic,

Emil sau despre educaţie.

Jean-Jacques Rousseau

copilul care nu vroia să se nască

Mai întâi am încercat s-o conving. Cu răbdare şi cu tact. I-am făcut promisiuni şi i-am dat speranţe. Ne-am luat împreună cu P diferite angajamente întru binele şi fericirea ei. Dar ea - nimic! Cum se lăfăie în culcuşul pântecelui meu, întinzându-şi corpul în voie în belşug şi desfătare, aşa şi continuă! Obrăznicie curată! Mai apoi, obstetricianul care mă aşteaptă din zi în zi la maternitate mi-a recomandat să mănânc câte-o sută de gr. de nuci şi să-mi excit sfârcurile cam jumătate de oră zilnic. Ar avea cică legătură directă cu uterul şi alte chestii din astea. Mi-a dat şi P o mână de ajutor, ce-i drept... dacă eu aveam o figură gravă, pătrunsă de esenţa lucrurilor şi priveam cu seriozitate munca asta - frământatul!, lui îi era mai greu să se concentreze şi să-şi ia lucrul în serios. Tot la nebunii îi era gândul! O doamnă mi-a recomandat să mănânc ciocolată şi arahide. Şi mergeam în fiecare zi la magazinul de lângă casă. Şi am mâncat zile şi zile. Când am înţeles că tot ţinând-o cu arahide şi ciocolată n-am nicio putere de convingere asupra ei - dincontra - îi fac viaţa mai dulce, cu preţul că adaug aiurea în kilograme şi-mi apare deja un soi de repulsie faţă de aceste produse, mi-am zis că trebuie, dar TREBUIE să-i fac viaţa imposibilă. Şi atunci au venit: ceaiul din pelin, urcatul şi coborâtul scărilor, alergatul prin casă, săritul pe minge, mâncărurile picante şi condimentate până la refuz, zbenguitul cu P - în tentativele noastre de a o scoate ca pe vulpe din vizuină - cu băţul! Dar înainte de confruntarea asta decisivă şi fără rezultat, am stat supărată şi n-am vorbit cu Degeţica două zile. Nu i-am acordat nicio atenţie în pofida ghionturilor, mişcărilor ei gâdilitoare sau în valuri. Nici muzică nu i-am mai pus să asculte. Am deconectat toate telefoanele şi nu mai eram pentru nimeni. Aveam o tristeţe din aia... ancestrală, încât nici din pat nu vroiam să cobor. Până P n-a mai rezistat să ne vadă în halul ăsta şi a venit şi ne-a împăcat. Am privit The artist. Mi-am programat să mă duc la saună. P mi-a propus să mergem la o sală de fitness. Mi-a venit gustul de nişte cărţi eseistice pe care le aveam demult în vizor, dar de care nu mă puteam apropia: Crud şi gătit de Claude Levis-Strauss şi Prostia de Andre Glucksmann. Am ieşit la o plimbare în Dendrariu şi eram aproape fericiţi. Ca şi când deja am fi dus-o în cărucior.

haide, haide, fată... naşte-te odată

Mi-am promis că închid toate uşile şi nici pe blog nu voi mai scrie, dar nu mă pot ţine de cuvânt. Nici faţă de mine. Cred că de data asta o fac pentru cei care mă tot sună sau îmi dau ghes cu mesaje, sms-uri, ca să mă întrebe dacă încă nu s-a întâmplat. Vă rog să dormiţi liniştiţi. Când se va întâmpla, buletinele de ştiri de la radiouri şi tv-uri vor începe cu această noutate, ziarele vor titra chiar pe prima pagină acest eveniment. Degeţica are raţiunile ei, chiar dacă sunt momente când abia mă ţin adunată să nu plesnesc de nerăbdare. O momesc cu ce mă duce mintea: o să-ţi fac cunoştinţă cu tăticu; chiar nu vrei să vezi ce dormitor fain ţi-am pregătit; o să te luăm cu noi la Paris; Crăciunelul din bucătărie e doldora de flori, grăbeşte-te până nu s-au ofilit; ţi-am cumpărat cărţi cu poveşti şi poezii, enciclopedii despre animale, flori, păsări - numai bune pentru vârsta ta - o frumuseţe!, dar nu ţi le citesc până nu vii; mi-au apărut semne că am deja lapte şi tăticu' e tare pofticios - să nu ţi-o ia înainte!; cum rămâne cu formaţia noastră muzicală, în care eu sunt la chitară, tăticu' e cu vocea, iar pentru tine am rezervat... tobele, că am văzut că baţi în forţă şi ai şi auz muzical. Tot fredonăm prin casă: Haide, haide, fată/ Să te-aştept n-am să mai pot,/ Naşte-te odată,/ Să nu fiu bătrân de tot...