23 noiembrie 2012

pentru V

Muşti câte o bucăţică de biscuit cu dinţii tăi de iepure ca să o scuipi pe covor. Îi urmăreşti traiectoria în cădere. Iar muşti, iar scuipi, iar urmăreşti. Muşti, scuipi, urmăreşti. Mu, scu, u. De parcă ai vrea ceva să verifici. Dacă e adevărat. Ai repetat gestul până l-ai terminat tot. Apoi ai scormonit după o firimitură pentru a o culege de jos şi a o mânca. Tare sofisticată mi-ai părut şi mă gândeam dacă o să-ţi treacă cu timpul. Te-ai ridicat dârz pe palme şi tălpi, cu pieptul şi burta paralele cu solul, de parc-ai fi dorit să demonstrezi cuiva forţa ta aricească. Ai zis ceva nedesluşit pe un ton ridicat şi te-ai căznit să prinzi ceva cu degetele. Credeam că e o fărâmă neînsemnată de biscuit. Dar când te-am dus la baie să te spăl pe mâini am descoperit că ţii în pumn o furnică. Era aproape leşinată. Am dat drumul apei în chiuvetă, ţi-am cufundat mâinile şi aceasta s-a desprins cu lejeritate de tine. Plutea lipsită de vlagă la suprafaţa apei. Am repetat de câteva ori: furnică, fur-ni-că. Ca să ţi se creeze linkul necesar, acolo în minte, între imaginea acestei insecte şi numele său. Am citit în privirea ta că pricepi mai mult decât ceea ce îţi spun. Stingherită, am tras dopul. Apa s-a dus gâlgâind pe deschizătura ţevei aproape toată odată, laolaltă cu furnica în vâltoarea ei şi am avut un sentiment de uşurare. A rămas chiuveta goală. Şi memoria ta.

13 comentarii:

  1. Intotdeauna va fi importanta ziua cand un copil constientizeaza moartea..

    RăspundețiȘtergere
  2. si totusi....trist fragmentul tau:((

    RăspundețiȘtergere
  3. da asa e trist...murim de cand ne nastem

    RăspundețiȘtergere
  4. moartea, dacă tot veni vorba de asta, e atât de firească încât... tristeţea îi este improprie

    RăspundețiȘtergere
  5. moartea e trista pentru ca oamenii o fac sa fie asa si trecerea catre ea de obicei se face prin suferinta ...

    RăspundețiȘtergere
  6. Moartea este ceva natural! Dar este incercata de sentimente grele si multa suferinta!

    RăspundețiȘtergere
  7. Linkul necesar e mai mult decât o furnică particulară. E FURNICA însăşi. Dacă rămânea vie, nimeni nu ar fi ştiut de ea. Dar aşa a intrat în conştiinţa unui om în devenire şi mai mult: a intrat în literatură. Iar asta îi asigură viaţă lungă. Asta chiar a trăit... ca să ajungă într-o carte. Fie şi în una virtuală. Cu deschideri-linkuri nelimitate...

    Cititor de Cititoare

    RăspundețiȘtergere