27 ianuarie 2013


Are câteva cărţi preferate. Cu animale. Tot umblă după mine şi-mi întinde câte una. E! E! E! Să i le citesc. Unde mă prinde E! E! E! Acealeaşi cărţi toată ziua. Zile la rând. Mai du-te tu că pot înnebuni. Şi P se aşază jos lângă dânsa şi-i rage şi-i behăie şi-i coviţăie şi-i chiţăie şi-i măcăie şi-i miaună şi-i latră şi-i cotcodăceşte şi-i cucurigeşte. Măiestrit, artistic. V îl ascultă cu entuziasm, imitându-i ca o maimuţică intonaţia. Mă opresc şi eu din ale mele. Să-i văd transformându-se într-o curte de necuvântătoare.  

4 comentarii:

  1. Pare amuzant, este real si ajuta foarte mult la dezvoltare

    RăspundețiȘtergere
  2. Pare destul de amuzant! Din pacate timpul trece prea repede si nu facem tot ceea ce ne propunem...

    RăspundețiȘtergere