Casa de Creație a Uniunii Scriitorilor

O splendoare de ruină! Aici s-ar putea filma o continuare/ o variantă a filmului „Stalker”, sau să se regizeze niște performance-uri poetice. Sc intra dintr-o încăpere în alta (fără uși, ferestre) comentând: „Aici a fost... bucătăria. Aici - ...cinema. Aici - ...biblioteca...” Și în imaginația mea construcția asta impunătoare se împlinea de oameni, se acoperea de culori. Am urcat la doi, la trei. Pe peretele exterior de la intrare, cu litere de jumatate de metru, era însemnat cu pulverizator un anunț de vânzare a blocului, cu numărul de mobil... al lui Cp. L-au recunoscut mai mulți. Mi s-a lipit și mie de memorie: 069147800. Poate cineva are nevoie. Îl scriu aici poate îl uit odată! Că mă urmăresc cifrele alea grosiere, negre! Au discutat, la întoarcere, varianta de a construi aici un complex monastic. MVC venise chiar cu o... denumire a acestuia: „Mănăstirea de maici sprintene ușoară maică Grigore Vieru”, și toată lumea a râs. Tare

.

În prima zi am avut un impuls să mă reped să o zgârâi când a început să-mi maseze sânii. În următoarele zile am mers cu mai multă putere de a mă ține în mâini, scrâșnind din dinți repetând după ea: „Tratamentul e tratament”. Nu știu dacă am simțit o durere mai acută pe proprii mușchi, propriile oase decât în procedura de reașezare a oaselor spatelui și vertebrelor. Ideea care mă calmează e că... nu mai e mult. Ei, dar ce-i de savurat, chiar e! Zona feselor! Dna T îmi crește fesele. Zice că mușchii s-au strâns în semn de protecție în fața unei mari... spaime din copilărie. Dna T m-a scanat toată. De la gânduri, trecut, până la organe interne, perspective. Ce-i nuditatea acestui blog pe lângă cea din fața ei!