Cititoareo, acum eşti citită. Trupul tău este expus unei lecturi sistematice, prin canalele de informaţie tactile, vizuale, olfactive, ba chiar cu intervenţia papilelor gustative. Şi auzul îşi are rolul său, atent la gâfâitul şi trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile şi imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care le spui, modul de a-ţi strânge sau desface părul, felul în care iei iniţiativa sau te retragi, şi toate semnele se află la graniţa dintre tine şi obiceiuri, memorie, preistorie şi modă, toate codurile, toate sărmanele alfabete prin care o fiinţă omenească crede în anumite momente că citeşte o altă fiinţă omenească.
În acelaşi timp, şi tu eşti un obiect de lectură, Cititorule: Cititoarea ba trece în revistă trupul tău, de parcă ar parcurge tabla de materii, ba îl consultă, cuprinsă de o curiozitate rapidă şi precisă, ba întârzie interogându-l şi aşteptând să primească un răspuns mut, de parcă fiecare constatare parţială ar interesa-o numai pentru o recunoaştere spaţială mai vastă. Se opreşte asupra unor detalii neglijabile, uşoare defecte stilistice, de exemplu, mărul lui Adam, proeminent, sau modul de a-ţi înfunda capul în umeri, folosindu-le pentru a stabili o margine de detaşare, de rezervă critică sau încredere jucăuşă; apoi, amănuntul descoperit incidental e valorificat peste măsură, de pildă forma bărbiei tale sau un semn special pe umăr; şi din acest început îşi ia avânt, parcurge (parcurgeţi împreună) o pagină după alta de la cap la coadă, fără a sări o virgulă. Între timp, în satisfacţia pe care o resimţi în felul ei de a te citi, din citatele textuale ale obiectivităţii tale fizice, se strecoară un dubiu: ea nu te citeşte pe tine, unul şi întreg aşa cum eşti, ci folosindu-te, folosind fragmentele tale desprinse din context, îşi construieşte un partener născocit, cunoscut numai de ea, în penumbra subconştientului ei, iar ceea ce descifrează este acel vizitator apocrif al visurilor ei, şi nu tu.
Lectura trupurilor făcută de amanţi (acea combinaţie de gânduri şi trup de care amanţii se slujesc pentru a face dragoste) e diferită de lectura paginilor scrise, căci nu e liniară. Atacă dintr-un punct oarecare, sare, se repetă, revine înapoi, insistă, se ramifică în mesaje simultane şi divergente, converge din nou, înfruntă momente de plictiseală, întoarce pagina, regăseşte firul, se pierde...
Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un călător
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu