Dl Ş, pictor, stătea în dreapta mea și sorbea câte un gât de lichior, afirma că tre să-ţi baţi copilul măcar o dată, o dată și bine, astfel încât acesta să depoziteze adânc în memorie această „experienţă dureroasă” și, de la acel moment încolo, să poţi face referinţă la ea atunci când vrei să-l determini să facă sau nu un lucru. Cu alte cuvinte, recursul la acest fragment de memorie al său, să fie unul coercitiv: „Îți aduci aminte de acea bătaie. Iată eu acum nu vreau să te bat, dar tu mă impui să o fac...” etc. „Eu mi-am bătut copilul pentru că știam că trebuie bătut o dată. Dar să-l bați în câteva condiții: 1. când ești absolut echilibrat psihologic și lucid de ceea ce faci, în niciun caz la furie; 2. să nu ai pe mână ceas ca să nu-l lovești din întâmplare cu acesta, doamne ferește; 3. să nu-l bați cu palma... că poți să-i distrugi vreun organ; 4. să-l bați cu o vărguță subțire care nu atât doare cât pișcă; 5. să-l bați numai la poponeață, că acolo e mușchi și se reface repede.” Dl Ș spunea că ambii săi copii sunt foarte și foarte bine educați. Că iată această metodă e una eficientă. Dar mai ales a dat roade întrucât a combinat-o cu un comportament al său de a se... recopilări: „Am jucat alături de ei jocurilor lor preferate chiar dacă nu aveam timp pentru asta, am privit împreună desenele lor animate preferate chiar dacă mă plictiseam și mai adormeam pe parcurs, am dansat și am sărit în sus când aveau ei chef să o facă. Am făcut totul alături de ei.”
Dl G, sculptor, era în stânga mea și în pauzele când tăcea dădea peste cap câte un păhărel cu țuică, era de părerea că... pruncul trebuie să știe de frică, trebuie să știe cine e autoritate și ne-a povestit un caz cu un tată care și-a pus copilul cu gâtul pe un trunchi de copac, a ridicat toporul deasupra lui mimând că ar fi gata să-l lovească... Dl G nu are copii, dar a aderat la una din metodele educative practicate și când îi va avea, va apela la aceste convingeri.
Dl R, artist și el, sprijinea geamul și servea în exclusivitate vin roșu, ne-a spus că o singură data și-a bătut fiica, avea vreo doi ani și umbla prin fața tv ului în timp ce privea fotbal bruindu-i... teleprivitul, dar că a făcut-o într-un mod în care dacă o muscă s-ar fi așezat pe fundul ei, ar fi produs o mai mare vibrație decât mâna lui... părintească, motivându-se că „băiatul trebuie educat în spirit spartan, dar fata - ceva mai mlădios”.
P era în fața mea. Avea schițat în colțul buzelor un zâmbet antropologic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu