variațiuni în minor

Același schelălăit. Supoziția mea era că puiul de câine își exprimă astfel teama de întuneric sau/și de frig. P susținea ipoteza că e de fapt... un scâncet după mama sa ori provocat de... singurătate. Când a spus asta, m-a străfulgerat ideea că P ar fi capabil să... plângă tot din aceste cauze și că fiecare din noi nu am făcut decât să ne proiectăm în vietatea aia pe care nu am văzut-o niciodată, dar pe care o auzim periodic când mâncăm în bucătărie.

Aceeași melodie. Cântată de aceleași mâini. La același pian. O știu pe de rost. Vine de la etajul de deasupra. Același. Uneori am impresia că tipa/tipul respectiv parcă-i personajul din bancul: Pi, pi, pi, pi... Un tânăr cântă la pian utilizând o singură clapă. Zile la rând. Pi, pi, pi, pi... Taică-său, în pragul exasperării, se răstește la el: Mai ai atâta! Auzi cum cântă vecinul de sus? Amplu, la toate clapele: încolo, încoace. Fiul său îi răspunde: El caută încă (nota), eu deja am găsit-o! Câteodată mă însuflețește, muzica. Câteodată fac abstracție de ea încât ajung să nu o mai aud chiar dacă se face cocon în jurul meu și o simt cu toți porii. Aceeași muzică. Câteodată mă irită. Alteori ne prindem cu P de brațe și valsăm unde se întâmplă. Muzica. Aceeași. Azi îmi acutizează tristețile. Pur și simplu aș vrea oamenii să se trateze citind cărți. În cazul acesta, cel care mi-a spus bancul va fi printre campioni. Vorbesc de sănătate.