20 octombrie 2011

Draga mea,

Eşti o realitate virtuală care poţi să fascinezi prin graţie şi armonie, dar care să dispari topindu-te atunci când eşti adusă în realitatea celui care vrea să te simtă în lumea lui. Ce să mai vorbim! Tipică AURELIA AURELIA! Dacă nu mă crezi, citeşte-l pe proaspătul laureat Nobel.


Baltice

V

30 iulie. Arhipelagul devine excentric – azi, pentru
prima dată după mai mulţi
ani, apa e plină de meduze, ele progresează suave şi
tacticoase, aparţin de aceeaşi companie maritimă:
AURELIA, derivă ca florile la ceremoniile funebre pe
mare, iar atunci când le scoţi din apă, îşi pierd formele,
cum ai extrage din umbră un adevăr indicibil ce s-ar
formula în gelatină amorfă, de fapt ele sunt intraductibile,
trebuie să rămână în elementul lor.


(vezi întreg ciclu de versuri aici)

Un comentariu: