Librăria era plină de personaje. Se sloboziseră toate din Ţesut viu. 10 x 10 şi... aşteptau explicaţii de la cel care le-a creat. Autorul abia de se vedea printre ele. Ca să le îmblânzească, probabil, a cântat formaţia Trigon. Degeţica era animată de ritmurile muzicii. Am stat în fotoliu. (Iată avantajul de a fi însărcinată.) Iar în faţa mea, ieşeau la bara de script-tease, pardon, la microfon, unul câte unul, script-teozii serii: Vladimir Beşleagă, Eugen Lungu, Mircea V. Ciobanu, Vitalie Ciobanu şi, nu în ultimul rând, Emilian Galaicu-Păun. O frumuseţe de lansare de carte!
Se împlineau 20 de ani de la dispariţia oficială a URSS-ului. ...Şi acest Ţesut...
al unui timp încă viu,
ca o mărturie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu