18 mai 2012

jurnalul Degeţicăi (7)

Am văzut copaci. Mulţi. Şi se numeau pădure. Dar când se adună mai mulţi oameni la un loc se numeşte lansare. De carte. Imediat ce-am întredeschis ochii mama m-a înşfăcat din pătuţ şi-am mers în celălalt dormitor să-l felicităm pe tata. I-a întins o cutie colorată din care acesta a scos o bucată de plastic roşu de care s-a bucurat mult. Ca un copil. Îmi amintesc ca prin vis ce anume i-a urat pentru că eram încă cu somnu-n gene, în schimb am auzit clar (mama când vrea să fie auzită, se face!) cum şi-a încheiat felicitarea zicând că cel mai bun cadou din partea mea, pentru tata, pentru ambii, ar fi... să dorm azi. Cât mai mult. Mi-a fost ruşine să mă prefac că n-am auzit. Fie! Dacă e neapărat să vin şi eu cu un dar. Până la urmă însă, tot ceva nu a mers. Mi-am făcut de două ori necesităţile în drum şi-au fost nevoiţi să oprească să-mi schimbe scutecul. Mi s-a făcut foame şi mama şi-a scos ţâţa printre centura de siguranţă care ne fixa de banchetă, iar tata, odată cu această schimbare de decor, a încetinit viteza şi a căutat să ocolească gropile. M-au rugat numai de somn, nu şi de celelalte... Sorry. Ideea e că am ajuns cu întârziere. Exact începea să vorbească un nene în cărucior. Cam ca al meu, numai că avea roţile mai mari. Am fost cuminte. Cu excepţia a vreo două gângureli şi pârţuri. Spunea ceva despre nişte „instrumente” care i-au fost luate acum, la vârsta de 84 de ani, tocmai acum când i se permite să facă orice. Dar fără instrumente... Paradoxul e că şi eu sunt cam în aceeaşi situaţie. La ale mele o lună şi trei săptămâni şi mie îmi e îngăduit să fac tot ce vreau, dar dacă încă nu mă pot folosi de multe... Abia am aflat că am mâini şi sunt ale mele şi învăţ să le duc la gură şi să mă agăţ cu ele de hainele mamei. Lumea s-a perindat prin faţa acestui nene întinzându-i câte o carte, în care acesta scria ceva, după care trecea pe lângă noi ca să ne felicite. De parcă m-aş fi lansat şi eu. Într-un anume sens se poate de înţeles şi aşa, această prima mea ieşire în marea literatură. 


Aureliu Busuioc
Lansarea romanului Şi a fost noapte...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu