jurnalul Degeţicăi (6)

Nu mai ştie nimic Google! (cine o mai fi şi acesta...) I-a băgat în cap mamei că trebuie să-mi spună tare (ei, tare! să-mi strige chiar), „SST”, „SST”, ori de câte ori i se pare că sunt agitată. Cică ar suna asemănător cu ceea ce auzeam în viaţa intrauterină şi mă poate ajuta să mă liniştesc. Când a articulat cu putere lângă urechea mea această combinaţie, într-adevăr am tăcut. De spaimă. Bucuroasă de rezultat, l-a instruit şi pe tata (ca să nu zic: ...l-a stricat şi pe el). Umblă amândoi în jurul meu... sâtâind de parcă ar tot alunga o pisică. Încă un pic, şi se tranformă în gânsaci.