17 mai 2012

jurnalul Degeţicăi (6)

Nu mai ştie nimic Google! (cine o mai fi şi acesta...) I-a băgat în cap mamei că trebuie să-mi spună tare (ei, tare! să-mi strige chiar), „SST”, „SST”, ori de câte ori i se pare că sunt agitată. Cică ar suna asemănător cu ceea ce auzeam în viaţa intrauterină şi mă poate ajuta să mă liniştesc. Când a articulat cu putere lângă urechea mea această combinaţie, într-adevăr am tăcut. De spaimă. Bucuroasă de rezultat, l-a instruit şi pe tata (ca să nu zic: ...l-a stricat şi pe el). Umblă amândoi în jurul meu... sâtâind de parcă ar tot alunga o pisică. Încă un pic, şi se tranformă în gânsaci. 

5 comentarii:

  1. si, apropo, asta e un extraordinar exercitiu de empatie & perspectiva (literara si nu numai).

    RăspundețiȘtergere
  2. Aura, M U L T U M E S C M U L T !

    E un joc in care m-am lasat prinsa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Lingura de dohot:

    "Încă puţin şi se transformă în... gânsaci, aş spune, dacă aş şti cuvântul (şi animalul)"

    Dohotarul

    RăspundețiȘtergere
  4. Dohotarule, nu ştiu cât de negru eşti sau vrei să pari, dar...

    străluceşti!

    la nuanţe

    RăspundețiȘtergere