ţâţa

Foi de varză la abur, cu miere şi rachiu. Ceapă coaptă cu unt. Băi cu sare şi sodă de masă. Masaj. Proceduri cu impulsuri magnetice. Am tot luat-o în seamă, am tot încercat să înţeleg cum funcţionează şi să-i intru în voie. Obosită şi plictisită. Sunteţi doi şi nu vă puteţi descurca cu o ţâţă, îl pişc uşor. Şi P se înverşunează să mi-o sugă cum ştie mai bine. N mi-a povestit cum soţul ei s-a îmbătat la saună cu băieţii ca să prindă la curaj şi când i-a supt o dată sfârcul a leşinat de durere făcând pe ea. În schimb a salvat-o din mâinile chirurgului. Pentru totdeauna. Ţâţa aceea nu i-a mai făcut probleme. Nici la al doilea, nici la al treilea copil. P e delicat. O face cu zor, cu spor. Şi cu ochii închişi. În câteva clipe îi închid şi eu. Devin uşoară. Tot mai uşoară. Atât de uşoară încât îmi iau zborul.