probabil aşa arată infernul

Bebeluşi care ţipă de durere că le ies dinţii. Vrei să dormi, pici pe tine de somn şi oboseală încât n-ai putere nici să tragi gura cămăşii ca să-ţi dezveleşti pieptul. Cu nasurile înfundate, cu diaree şi febră, răcnesc agitaţi în jurul tău la fiecare sfert de oră. Visezi că-i alăptezi şi ar trebui să înceteze calvarul acesta. Dar bebeluşii urlă pe tonalităţi tot mai înalte, îţi caută cu gurile febrile sfârcurile prin întuneric. Trag de ele cu înverşunare. Spre dimineaţă, când iubitul tău va da cearşaful la o parte ca pe-o valvă în dorinţa de a dezveli perla trupului tău sidefiu, în locul unde ar fi trebuit să fii, bebeluşi îmbujoraţi şi plini de satisfacţie îi vor zâmbi cu dinţii albi de lapte în lumină. Undeva prin aşternut va găsi sfârâind sfârcurile tale roş-dureroase. Atât ai mai rămas. Te-au supt toată.