V şi K apar în faţa mea ţinând în braţe păpuşile găsite prin casă. Suntem 7 surori şi avem nevoie de o mamă, îmi zice privindu-mă fix în ochi. N-ai vrea tu să fii mama noastră? Aş vrea şi eu să fiu o soră de-a vostră. O! atunci hai să fim Liga fetelor cochete. Nu ştiu ce presupune asta, dar noi, în liga noastră, la îndemnul Voicăi, am bucătărit împreună şi ne-am hrănit una pe alta cu mâncăruri imaginare. Am îmbrăcat şi dezbrăcat pupuşile. La un moment dat K a găsit o foarfecă şi şi-a găurit de sus până jos pantalonii. V a urcat pe rafturile de la bibliotecă aproape până în tavan ca să ascundă ceva. K a aruncat în veceu o jucărie şi a văzut că pluteşte, apoi a mai adus altele, multe şi mărunte, să le arunce în apă... Apoi V şi-a amintit că „vine tata!” şi trebuie să-i pregătească o surpriză. I-a desenat un glob pământesc cu un copac cu diferite gângănii pe el. Ce-s astea, Voica? Ăştia suntem noi! Mici, mici. Văzând totuşi semne de îndoială pe chipul meu, a scris şi numele în dreptul fiecăreia: tata, mama, Kira, Voica. Şi tu pregăteşte ceva pentru tata, mă îndeamnă. Un desen sau un cântec. Am început să fac curat şi strâng, şi strâng o grămadă de obiecte strămutate de la locurile lor şi amestecate pe jos. Ştiu că Omul meu va aprecia şi aceasta chiar va fi o surpriză.