16 aprilie 2011

la Paris nu se moare

L-am observat abia după ce am turnat apa clocotită în cana pentru ceai. Vasea, păianjenul, şi-a agitat spasmodic picioruşele, după care s-a crispat şi nu a mai mişcat. Cu această ultimă imagine am plecat. Lui P nu i-am spus nimic. La Buc. voiam să... Hipertensiunea se menţinea în pofida pastilelor. Mă gândeam că moartea lui Vasea e un semn să mă întorn. De fapt, în toate vedeam semne: portofelul lui P, pierdut/uitat în hotelul de la Buc., ploaia persistentă toată ziua, vesta de lână care, pusă în maşina de spălat, s-a făcut de două ori mai mică, lipsa de concentrare şi agitaţia, sângele – pe toate căile posibile. Visul meu e să văd Parisul şi să mor. De aceea nu vreau să-l văd, mi-a spus dna N la plecare. Să-l vezi, să mori desigur, dar nu la Paris. Aici nu ai când.
Stăm în inima Cartierului Latin: cartierul universităţilor, al galeriilor de artă şi al cluburilor de jazz, al parizienilor „rive gauche” (dar nu neapărat şi „gauchiste”) şi al junilor „bobo” („bourgeois bohème”). În aproprierea cimitirului Montparnasse. Să fi ştiut că numai o promenadă printre morminte îmi poate reda sănătatea! Cum ar spune P, ai văzut alţii ce-au păţit şi... ţi-a trecut. Ne-am înarmat cu o hartă în căutarea mormintelor lui Cioran, Tzara, Ionesco, Baudelaire, Durkheim, Cortazar, Beckett, Gainsbourg, Sartre, Maupassant, Sainte-Beuve, Beauvoir..., dar am renunţat în scurt timp, că ne-ar fi luat toată ziua. P, hai să ne îndreptăm înspre locurile unde stau grupuri de oameni. Cred că-s vizitatori la mormintele unor personalităţi. Când ne-am apropiat, era o înmormântare. Oamenii se îmbrătişau, se sărutau, îşi spuneau condoleanţe şi cuvinte încurajatoare. Apoi mi-a venit o altă idee. L-am rugat pe Florent, care era mai înalt decât noi, să ţintească mormintele acoperite cu... hârtii (scrisori lăsate de fanii vizitatori). Căci aşa arată mormintele scriitorilor. Unele... cu urmele buzelor cititoarelor rujate.
Mormântul lui Baudelaire




























În cimitirul Montparnasse "Sărutul" lui Brâncuşi













Le Jardin de Luxembourg arată cum mulţi dintre noi ne imaginăm... paradisul. Să stai neclintită şi să priveşti oamenii relaxaţi şi exotici care se perindă prin faţa ta.




































Umor francez: trecere în infern, pardon, în curtea din spatele blocului în care locuim.

4 comentarii:

  1. uah, îmi pare rau pentru păianjenul vostru. şi în celaşi timp, dacă e să fiu crudă, e un detaliu delicios pentru literatură. am dat zoom la havuz şi v-am recunoscut pe amândoi frumoşi ca parisul. de rujul de unde se vede nici nu mai zic ))

    RăspundețiȘtergere
  2. Aurelia, e asa vegetatie bogata in aceasta perioada a anului?

    RăspundețiȘtergere
  3. Iata ca am inteles si eu unde stai... unde esti. Ca Parisu-i maaare si nu-i mare treaba sa stai la Paris. Dar sa stai in Montparnasse!!!
    E replica avangardist-modernista a vetustului Montmartre... E locul unde as-a nascut avangarda europeana si modernismul european (si mondial, bineinteles!) Numai cafeneaua Rotonda cat a insemnat.
    Iar lista numelor legate de Montparnasse...
    Picasso, Modigliani, Brancusi, Juan Gris, Matisse, Apollinaire, Rousseau Vamesul, Bourdelle, Zadkine (sculptorii), Chagall, Max Jacob, Ezra Pound, Duchamp, Giacometti (stiu ca-ti place!), Breton (de la el s-au declansat atatea...), Dali (!), Sartre, Cocteau, Miller al tau, Joan Miro, Degas, Joyce, Hemingway, Faulkner, F. Scott Fitzgerald... ei, si de la o vreme Aurelia Borzin...
    Daca trebuia odata sa mergi undeva atunci - aici.
    Celelalte nu mai conteaza.
    Poti sa te relaxezi.
    Poti sa scrii.
    Poti sa mori.

    autorul anonim al mioritei abandonat pe plaiul mioritic

    RăspundețiȘtergere
  4. Ecaterina, totuuul de dragul literaturii!

    Talex, e f verde! Aici se infloreste,inverzeste mai devreme.

    Autorului anonim, un mare multumesc ca m-a facut sa rad! Voi ajunge si la arta, si la artisti. Le iau pe rand ca nu-mi rezista... talpile. Aveti putintica rabdare ))

    RăspundețiȘtergere