27 de ani. Programator la Casa Națională de Asigurări Sociale. Un foarte bun specialist. Acum trei ani, găsește în computerul directoarei - N.B., o înregistrare: un chef de zile mari al doamnei respective, împreună cu prim-ministrul Z.G. de la acea vreme. Nu reușesc să descos în amănunte subiectul filmat, dar deduc natura lui necompromițătoare pentru protagoniste. Tipul postează pe youtube un fragment din filmulețul respectiv. În câteva luni ajunge la psihiatrie. Obsedat, anxios și plin de frică până la iraționalitate și delir. Este personajul central, urmărit și ziua și noaptea, într-un scenariu periculos. Totul ce se întâmplă (în general, în lume) sunt înscenări pentru a-l captura și a-i radia din minte cipul cu informație și placa de memorie. Îl părăsește iubita. Își pierde serviciul și prietenii - suspectați că ar fi și ei implicați în această schemă, alături de oameni străini de pe stradă, spre a-i deconspira locul aflării. Înainte de asta avea 27 de ani. Era inteligent si... moral. De o moralitate care-i joacă festa aducându-l într-o stare de anomie acută. Nu mai poate să-şi gestioneze „propriul computer”, propriile interpretrări generate de gândul (inconştient) că a sustras fişierul respectiv şi că l-a făcut public.
...Ceea ce scriu nu este publicitate la vreun film. Nici rezumatul vreunei cărţi. Este un caz real care ar putea ajunge...
...Ceea ce scriu nu este publicitate la vreun film. Nici rezumatul vreunei cărţi. Este un caz real care ar putea ajunge...
Dacă exagerez (un PIC!) e doar pentru limpezimea demonstraţiei:
RăspundețiȘtergereStarea dată („necesară”, „canonică”, „normală”, „clasică”) a lumii e următoarea:
Trăieşti într-o ţară ordonată, într-o lume care ascultă de conducători şi de zei, la şcoală îţi faci temele şi eşti exemplar la purtare; faci facultatea şi eşti angajatul unui serviciu pe care îl onorezi exemplar; mergi la biserică şi ai o familie exemplară; te spovedeşti şi te străduieşti să-ţi corectezi greşelile (rarele); mori liniştit, la timp şi… fără pierderi.
Tot ce nu încape aici, tot ce iese din această schemă e literatură.
Demiurg al II-lea
Demiurgule,
RăspundețiȘtergereDe-ai şti ce carte buună poate ieşi dintr-o viaţă considerată exemplară! Din două considerente:
1. Sub crusta acestei impresii exterioare ce monstruozităţi şi criminali poţi descoperi!
2. Să admitem că litetartura e tot ce-i... deviere, e tot ce-i abatere de la normă, dar cine ştie ce-i aia norma şi exemplaritatea.
8 iulie 2011, 15:03
Simplu: Tot ce se întâmplă sub crusta ceea a exemplarităţii este chiar literatura, asta spuneam... Pentru că vezi cum spui: viaţă CONSIDERATĂ...
RăspundețiȘtergereLiteratura cuminte e o apocrifă (aşadar uşor-uşor diversionistă), iar literatura "tare" e una eretică. Calea de la funcţia sacră a artei la cea laică e trecerea de la canon la variaţiuni interpretabile şi mai departe - la eretism. Îmi pare rău.
Dar tema rămâne deschisă. Iar norma şi exemplaritatea e uniforma unică pentru toate creierii posibili.
Banc: Iată invenţia noastră cea mai recentă - un aparat de ras automat. Bagi capul în hubloul acesta şi un sistem de lame alunecă pe traiectoria necesară...
- Cum aşa? Dar feţele oamenilor nu au forme diferite?
- A! La început - da, desigur!
Acelaşi D.(II)
Ha-ha-ha! Buuun bancul (că eu încep a citi de la... coadă şi până ajung la început, ce mai contează acesta)! Că totu-mi pare de râs!
RăspundețiȘtergere