Amintiri din uter
Foarte tânăr, neras, doar în maieu, tata-și lipea urechea de burta mamei și spunea ceva, iar pielea mea subțire ca de balon de săpun auzea cuvintele lui deformat, așa cum auzi zgomotele din casă când te scufunzi cu totul în cada plină. Simțeam parcă și mirosul de transpirație ieșit din tufele subțiorilor lui. Simțeam apoi cum îmi prinde cu degetele tălpița sau cotul, când le-mpingeam în peretele elastic al pântecului. (...) Deschideam uneori pleoapele și, prin sticla groasă a uterului, străvedeam Lumea; două animale imense adulmecându-se în vizuina lor, luându-se în brațe în patul de scânduri, pătrunzându-se cum s-ar pătrunde doi aștri.
Mircea Cărtărescu, Orbitor - Aripa stângă
Frumos pasajul. Eu am citit ,,Orbitor-aripa dreaptă", pe asta o găsisem în bibliotecă şi deasemena sunt pasaje uimitoare. A fost cartea pe care am citit-o într-un timp record vara aceasta.
RăspundețiȘtergereEu am „Aripa stângă”. Ți-o pot împrumuta să zbori în tot sensul cuvântului!
RăspundețiȘtergereMi-ar face mare plăcere să-mi întregesc zborul! Cărtărescu e unul din scriitorii mei preferaţi, deşi am citit doar trei cărţi (doar acestea erau în bibliotecă la noi) şi poeme de pe net.
RăspundețiȘtergere