2 martie 2011

cathartic

Ai luat un taxi ca să ajungi înaintea lui. Dar puteai să presupui că și el va lua un taxi, astfel încât întâmplarea va face să coborâți în aceeași clipă la scara blocului, fiecare din mașina sa. Ai fi preferat să nu te vadă că ai stat pe bancheta din dreapta șoferului și imediat ce v-ați salutat ai avut grijă să-i spui despre mirosul dulce-acru insuportabil de tabac pe care-l emana ăsta, miros care s-a repezit ca un câine turbat la tine tot drumul cât ai mers în mașina aia jegoasă, desigur jegoasă. Ai avut o umbră de îndoială că detaliile astea ar fi suficiente. Am stat cu fularul tras până deasupra nasului aproape fără să respir. De vorbit... nici atâta. I-ai urmărit reacțiile. Oscilau între satisfăcător și plauzibil. Dar nu astea erau importante cu adevărat.

Dușmanul nu era între noi, dar în afara noastră. După ce am admis că dna T ar putea avea dreptate și am analizat conexiunile contextuale despre care ne-a vorbit și le-am găsit pertinente, am aprins lumânările de la cununie. Eu - două de o parte a dormitorului, P - două din partea ailaltă. Am rostit într-un glas rugăciunea pe care-am plăsmuit-o împreună:

Dumnezeule atotputernic,

sfinte Isuse,

sfântă fecioară Maria,

sfinți Constantin și Elena, ocrotitorii acestei case,

pogorâți asupra noastră și asupra acestui pat conjugal

pentru a-l purifica de toate gândurile și intențiile negative știute sau neștiute,

conștiente sau inconștiente.

Ocrotiți cuplul nostru cu un zid impenetrabil

în fața răului din afară.

Păziți-ne de propriile gânduri și energii distructive.

Dați-ne vitalitate, iubire și durabilitate

ca să sporim bunăstarea casei noastre,

ca să valorificăm potențialul nostru spiritual și mintal

și să aducem pe lume copiii noștri

într-un spațiu curat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu