1 decembrie 2011

transfer de vinovăție

După ce m-a servit cu ceai, stăruind să mănânc cele două tartine cu cașcaval (eh, îmi place cașcavalul, dar îmi era incomod), mi-a spus că la salariul pe care-l are, își permite rar de tot - o dată în câteva luni - să cumpere vreo sută de grame de cașcaval și când se întâmplă - în familie e sărbătoare. Mă simțeam aiurea și-mi era tare rușine. Începusem un monolog interior mea culpa, iar doamna - așezată jos, lângă picioarele mele - continua să se vaicăre, să plângă și să râdă concomitent. Stomacul îmi devenea din ce în ce mai greu, de parcă aș fi înghițit două pietre. Am suportat rușinea asta cât am putut. Mai bine zis, până când mi s-a făcut rău de tot. Nu mai înțelegeam... dacă e de la aerul închis din apartament, de la... cașcaval sau de la mustrările de conștiință. M-am scuzat sub pretextul că am o întâlnire importantă de care tocmai uitasem și am ieșit. În timp ce coboram mi-am amintit de Amelie Nothomb, de Metamorfoza tuburilor: să muști mâna care se întinde să-ți ofere ceva, pentru că la celălalt capăt al brațului există un gând, iar la capătul acelui gând există un interes, iar la capătul... stomacului meu era un sentiment de vinovăție. În fața scării am vomitat și brusc m-am simțit ușurată. Atât de ușoară încât a trebuit să mă așez pe o bancă. Un câine maidanez s-a apropiat grăbit și a lins urmele.

5 comentarii:

  1. Eu, dacă aş fi medicul de familie, l-aş IMPUNE pe Petru să-ţi INTERZICĂ întâlnirile cu toţi oamenii ... stranii şi imprevizibili PE TOATĂ PERIOADA SARCINII!!!

    Nu cred că vrei să naşti un regizor de filme horror.

    Tre să vezi doar oameni frumoşi şi să asculţi muzică bună. Experimentele tale psihiatrice lasă-le pentru când... ai să fii doar tu şi "pacientul"...

    Anton Cehov,
    medic de circumscripţie

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragă Cehov, mi-am creat un soi de imunitate şi nu mai empatizez cu poveştile pe care le aud, dar nu pot să nu-ţi dau dreptate. În privinţa muzicii şi a oamenilor frumoşi! Te refereai la tine cumva? :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragă Anton Pavlovici,
    Și eu i-aș sfătui același lucru (să nu frecventeze persoane ciudate și mai ales imprevizibile), dar știi ce mi-ar spune? Că acolo a întîlnit cei mai frumoși oameni pe care i-a întîlnit vreodată și că, dacă e să fiu consecvent, ar trebui să o opresc să mai meargă prin „rutiere”, la piață și chiar, vezi doamne!, la Uniunea scriitorilor... Dar aș putea oare?! Sau poate ar merita să încerc? Și apoi, dragă Anton Pavlovici, mi-ar mai fi spus că ACOLO a învățat să vadă frumusețea oamenilor dincolo de aparența înșelătoare a chipurilor și de binecuviința purtării lor. Mi-ar mai fi spus, te asigur, că de la o vreme a învățat să-și tihnească zgomotul nesfîrșit care ne înconjoară și să asculte, cu atenție, simfonia vîntului care suflă prin ramuri și muzica interioară a sferelor (aluzie la forma pîntecului ei, firește).
    Cu aceeași prietenie și respect colegial,
    Andrei Efimovici Raghin

    RăspundețiȘtergere
  4. E-n regulă, dragă colega!

    Important e să fie sub supraveghere. Acum sunt liniştit. Dar eu nu de cunoaşteri ciudate mă îngrijeam (ei, da, mă îngrijeam... zic şi eu), ci exclusiv de stări psihologice care o pot afecta... nici măcar pe ea. Pentru că ea nu (mai) poate fi oprită din setea de cunoaştere. Mă rog, specificul meseriei! Ţi-a trebuit scriitoare?

    RăspundețiȘtergere