11 martie 2012

copilul care nu vroia să se nască

Mai întâi am încercat s-o conving. Cu răbdare şi cu tact. I-am făcut promisiuni şi i-am dat speranţe. Ne-am luat împreună cu P diferite angajamente întru binele şi fericirea ei. Dar ea - nimic! Cum se lăfăie în culcuşul pântecelui meu, întinzându-şi corpul în voie în belşug şi desfătare, aşa şi continuă! Obrăznicie curată! Mai apoi, obstetricianul care mă aşteaptă din zi în zi la maternitate mi-a recomandat să mănânc câte-o sută de gr. de nuci şi să-mi excit sfârcurile cam jumătate de oră zilnic. Ar avea cică legătură directă cu uterul şi alte chestii din astea. Mi-a dat şi P o mână de ajutor, ce-i drept... dacă eu aveam o figură gravă, pătrunsă de esenţa lucrurilor şi priveam cu seriozitate munca asta - frământatul!, lui îi era mai greu să se concentreze şi să-şi ia lucrul în serios. Tot la nebunii îi era gândul! O doamnă mi-a recomandat să mănânc ciocolată şi arahide. Şi mergeam în fiecare zi la magazinul de lângă casă. Şi am mâncat zile şi zile. Când am înţeles că tot ţinând-o cu arahide şi ciocolată n-am nicio putere de convingere asupra ei - dincontra - îi fac viaţa mai dulce, cu preţul că adaug aiurea în kilograme şi-mi apare deja un soi de repulsie faţă de aceste produse, mi-am zis că trebuie, dar TREBUIE să-i fac viaţa imposibilă. Şi atunci au venit: ceaiul din pelin, urcatul şi coborâtul scărilor, alergatul prin casă, săritul pe minge, mâncărurile picante şi condimentate până la refuz, zbenguitul cu P - în tentativele noastre de a o scoate ca pe vulpe din vizuină - cu băţul! Dar înainte de confruntarea asta decisivă şi fără rezultat, am stat supărată şi n-am vorbit cu Degeţica două zile. Nu i-am acordat nicio atenţie în pofida ghionturilor, mişcărilor ei gâdilitoare sau în valuri. Nici muzică nu i-am mai pus să asculte. Am deconectat toate telefoanele şi nu mai eram pentru nimeni. Aveam o tristeţe din aia... ancestrală, încât nici din pat nu vroiam să cobor. Până P n-a mai rezistat să ne vadă în halul ăsta şi a venit şi ne-a împăcat. Am privit The artist. Mi-am programat să mă duc la saună. P mi-a propus să mergem la o sală de fitness. Mi-a venit gustul de nişte cărţi eseistice pe care le aveam demult în vizor, dar de care nu mă puteam apropia: Crud şi gătit de Claude Levis-Strauss şi Prostia de Andre Glucksmann. Am ieşit la o plimbare în Dendrariu şi eram aproape fericiţi. Ca şi când deja am fi dus-o în cărucior.

3 comentarii:

  1. poate... tinerete fara batranete si viata fara de moarte?

    tin pumnii, strans.

    A

    RăspundețiȘtergere
  2. Bun sfatul Aurei, perfect încadrabil în situaţie. Aşa că va fi o Ileană Cosânzeană, sau o Fată-Frumoasă, care să se răzbune altfel pe basmul lui Ispirescu. Aşa că trebuie să-i promiţi ceva!

    În altă ordine de idei, mă autocitez de pe alt perete, unde citisem texul tău: Ce zici de o carte scrisă într-o zi, sau un grupaj, cel puţin, SINCER ŞI CONVINGĂTOR: "Cântece de chemat copilul (să se nască, bineînţeles)"?

    RăspundețiȘtergere
  3. Aura, asta era! Abia acum mi-a picat fisa. Fug să-i promit!


    Tarrrrre bună, mmmm...! M-am pus pe copt... IDEA!

    RăspundețiȘtergere