21 martie 2012

rufe în vâltoare

cum lumea e cu capul în jos

poziția firească e să stau cu picioarele în sus

sprijinite


în umerii tăi


arunc

ce mă întristează

ca marinarii care-și prind hainele cu o funie de vas

și le aruncă


’n mare


’mbrățișare


ne mișcăm repede mai repede

apa să pătrundă prin fibre

să împrospăteze

acești saci cu

2 comentarii:

  1. Fain!

    Dar de unde ştii tu că marinarii îşi leagă hainele şi le aruncă în mare?
    Ştii de ce?
    Ele-s făcute din pânză aspră şi aruncându-le, hainele se spală şi chiar se înmoaie. Valurile funcţionează ca cea mai activă maşină de spălat. Nici săpun nu trebuie!

    Jack London

    RăspundețiȘtergere
  2. Jack, lup de mare ce eşti, de ce nu scrii poezie?...

    Credeai că toată "înţelepciunea" asta a rămas pe vremea ta? Tocmai de asta TREBUIE SĂ SCRII.

    RăspundețiȘtergere