topografie

Înainte de a mă ridica din faţa laptopului vizualizez în minte configuraţia pardoselei. De parcă ar urma să păşesc pe un teren minat. V a adormit pe covoraşul de joacă în bibliotecă şi orice scârţâit poate fi... „fatal”. Păşesc atent, ocolind locurile „sensibile”. Aproape că alunec imponderabilă ca un fum – un fel de a fi graţioasă din necesitate. Trebăluim cu P ceva în bucătărie pentru masa de prânz şi ne gândim să trecem la veselă din lemn ca să evităm orice zgomot. Ne este tare-tare dragă când doarme! Şi pentru a savura plăcerea asta ne-am transformat în fiinţe fără corp, fără glas. L îmi scrie că a descoperit zilele acestea, când se închid librăriile, că e cea mai bună perioadă de crescut copii. Cititori, probabil vroia să zică.