fragmentarium

- Stau cu sperma ta în faţă. Încă nu am aruncat-o.

- De ce ai arunca-o? Poţi să licitezi... la o bancă pentru copii geniali.

- De ce lăcrimai azi? spune sincerel. Aşa voiam să te strâng... pentru totdeauna.
- Mă ardea totul pe dinăuntru! Ai fost fierbinte ca taciunele şi eu... am mai turnat gaz în foc!
- Faci poezie... te eschivezi.

- Îmi lăcrimează şi acum... Tre să renunţ la calculator, la citit. Trebuie să scriu, şi încă cu ochii închişi...

de mână, la film

De câteva zile voiam să scriu despre. Impresiile mi s-au temperat între timp. Cazanova lui Fellini – straniu; volumul dat la maxim (uneori, nu înţelegeam cuvintele), la Gaudeamus, vreo 10 spectatori. P a venit cu ideea să stăm cu două degete în urechi. Asta după ce am stat cu mâinile sub cămaşa lui, el - cu mâinile între coapsele mele. Ni le încălzeam. Dar eram excitată a naibii. Ca o adolescentă. Îmi tremura pielea de frig sau de dorinţă nu mai conta. Am ieşit la wc şi îmi părea rău ca eram pe ciclu. Şi... ca să nu facem o vinere sângeroasă chiar în loc public, a trebuit să ne mulţumim doar cu îmbrăţişări şi muşcături sprijinindu-ne de un perete, de altul, testându-le rezistenţa. Ne-am spălat figurile cu apă rece. Apoi am intrat şi ne-am aşezat în ultimul rând şi ne-am pupat şi ne-am pupat. Am ieşit de acolo ameţită. P avea ochii roşii. Era vineri (adică, foarte demult). În seara aceea am răcit. Amândoi. Din solidaritate. Ne-am trezit pe la o juma de noapte cu nasurile înfundate şi febră în zona gâtului. Din filmul La strada, am împrumutat pentru P o poreclă: "smeşnaia markovka" La Amarcord am râs că mă dureau muşchii abdomenului şi mi-am amintit de T care parcă e ducupat din filmul ăla.

pasiune & armonie

http://www.youtube.com/watch?v=rzo00LsRpx8

spălatul, mâncatul s.m.d.a.

Am mers să dăm analize de sânge pentru virusul hiv, sifilis şi altele. De parcă până acum am trăit doar ţinându-ne de mână şi uitându-ne ochi în ochi unul altuia. Şi chiar dacă se atestă prezenţa vreunui virus, n-o să ne căsătorim? Ne poate interzice cineva? Ca să ne răzbunăm pe ei, după ce am urinat fiecare în cutiuţa sa de masă plastică pentru analiza urinei, am amestecat conţinuturile între ele. Ha! P nu insistă ca mama să mănânc totul din farfurie. Când sunt obosită şi vreau să adorm fără să mă spăl pe dinţi, mă ia în braţe şi mă duce în baie. Îmi dă drumul, îmbrăcată cum sunt, în cada pe care a avut grijă să o umple din timp cu apă călduţă-călduţă. Apoi începe să mă dezbrace, îmi dă periuţa cu pastă într-o mână, în cealaltă – răţuşca galbenă de gumă. În timp ce mă spăl pe dinţi, el mă săpuneşte fiecare centimetru pătrat. Îl stropesc pe neprins de veste cu răţuşca şi-l fac să închidă strâns ochii în semn de protecţie. Partea de jos a pletelor mi se udă, devin ondulate, dar nu mă înfurii cum mi s-ar întâmpla într-o seară obişnuită. P nu insistă ca mama să mănânc totul din farfurie, dar ar putea să-mi ia cutia din faţă dacă vede că mi-am luat viteză la turaţii maxime şi mănânc deja a 10-a ciocolată fără să respir şi... frânele îmi cam sunt defecte sau când mănânc şi mănânc şi mănânc nuci până mi se face rău. Pentru că el de fapt are de suportat consecinţele.

la început

Să vă spun cum a fost de fapt: în dupa-amiaza în care am reînceput jurnalul pe blog, P credea că am băut ceva alcool. De fapt băusem două cafele. Habar n-am de ce. Nu-mi place. Eram extaziată. În drum spre casă ne jucam "de-a străinii". Apoi am început să scot limba afară prin colţul drept al buzelor să-l provoc şi P încerca să mi-o prindă cu dinţii, să mi-o muşte. Într-o veselie tot drumul. Lui P, faptul de a bea două cafele deodată i se părea la fel de straniu ca atunci când am fiert la prânz 9 ouă. La vilă, tata lui ne întâlni cu un Chopin... liric de tot. Urmă un fel de test bliţ "ghiceşte melodia": săltăreţul şi jovialul Vivaldi, armonicul Mozart, divinul şi tragicul Bach etc. O seară... clasică. Din câte-mi amintesc cinasem mămăligă.

numărătoare inversă

Au mai rămas două săptămâni. Aseară am stat să gândim dacă nu ni se va întâmpla prea repede. Ca să ne încurajăm, am început ziua citind compatibilitatea zodiilor, recitind de câteva ori aspectele pozitive: amândoi sunteţi semne de Pamânt, ceea ce înseamnă că gândiţi cam la fel şi vă puteţi înţelege sau chiar simţi unul pe altul intuitiv. Taurul va învăţa Capricornul cum să se bucure de bine-meritata pauză pe care o primesc uneori şi să aprecieze frumuseţea şi confortul. Capricornul poate învăţa Taurul să fie mai disciplinat şi să fie perseverent în orice îşi propune.

paralele

P zice să nu povestesc nimănui cum într-o seară (şi eram trează-trezuţă, nu băusem picătură de alcool sau cafea sau careva substanţe psihotrope), mâncam salată de legume şi discutam ceva curent (el îşi prepara cafeaua la aragaz), şi deodată, un al treilea începu să vorbească. Era o voce care ieşea chiar din farfurie, mă acoperea, avea un timbru mai înalt decât al meu. Am tras o sperietură că am făcut vânt salatei hăt colea. Când P se lăsă pe genunchi în faţa mea, nedumerit (dar nu de prezenţa vocii pe care nu o auzise), aceasta dispăruse.
..................................
Credeam că e o biserică cu turle, înălţată în mijlocul pădurii, pe dealul cel mai înalt al Dumbravei (sau poate nu mai e Dumbrava la linia aia de orizont). Până P mi-a spus că e vila lui Stati. Eu susţineam că şoferul microbuzului 129 seamănă din profil cu A. Busuioc, el m-a convins ca mai mult cu Stănescu. Ceea ce eu numeam pilot, el mi-a argumentat că e... navetă. Noi, câteodată, ne ascundem după vreun copac şi Molda, îngrijorată că nu o urmăm, se întoarce să ne caute. Şi când ajunge cam în locul unde stăm pitiţi, reţinându-ne cu greu râsul, sărim din tufiş să o speriem. Câinele se uită la noi şi nu înţelege nimic. Iar noi râdem de abia ne ajunge aer să respirăm. Aş vrea să mă întrec cu ea la alergat, dar am galoşii cu 4 mărimi mai mari.

investigaţii premaritale

Ea are o plăcere deosebită să scrie, să scrie, să scrie... (probabil, în copilărie o fi visând să devină... scriitoare)

"Nu sufăr de nimic!" Dar ea nu (mă) crede. Scrie şi scrie şi scrie în cartela medicală.

"Însărcinată?" "Nu."

"Tuse?" "Nu."
"Tuberculoză?" "Nu."
"Angină?" "Nu."
"Alegie?" "Ce fel de...?" "Alergie!" "La unii oameni."
"Endeme?" "Ce-i asta?" "La picioare..." Se apleacă, îmi ridică marginea tivită a blugilor, mă pipăie. Are unghii alungite. Roşii. Ca ouăle de Paşte.
"Glanda tiroidă?" "Nu."
"Glandele mamare?" "Devin hipersensibile în perioada premenstruală... ca tentaculele unui melc."
"Inima?" "Prolaps, dar nu mă deranjează decât când devin prea emotivă."
"Auzi bine?" "Da." "Văd că te uiţi cam... holbăţică."
"Vederea?" "În regulă." (după o pauză... de scris)
"Deci, ţi-am scris îndreptare să mergi să faci investigaţii la cardiolog, oftalmolog, gastrolog, ginecolog, stomatolog, neurolog şi încă câteva analize: radiografia, electrocardiograma, sida, sifilis, analiza de urină, uzi pe cord şi alte câteva. Vezi dacă totul îţi este clar." Îmi întinde un evantai de hârtii. "Dar mai întâi intră în 111. La cântărit, măsurat şi altele. Ai pulsul cam rar." "Sunt sănătoasă ...pur şi simplu... sunt îndrăgostită. Şi mă căsătoresc." "După, revii la mine cu toate rezultatele şi-ţi eliberez certificatul de care ai nevoie."

din dragoste

La solicitarea cititorilor mei reiau jurnalul. Azi m-am trezit la ora 6.30. L-am sărutat pe P pe vârful nasului, am făcut gimnastica matinală (nu fitness, nu yoga etc.) Am aruncat la coşul cu gunoi toată cafeaua care s-a adunat în casă şi am fiert un ceai de muşeţel... Mi-am suflat nasul după metoda tibetană. Am telefonat-o pe soacră, i-am zis bună dimineaţa, i-am urat o zi bună. Am scris o scrisoare părinţilor în care mi-am cerut scuze pentru toate câte (nu) le-am făcut. Am telefonat-o pe sora şi am întrebat dacă nu vrea să mai stau cu bebiţa... Am scris un mesaj pentru doamna Bulat şi i-am promis că numărul viitor al Clipei am să-l fac cu Dabija, Lari şi Ion Ungureanu. Diseară vom merge la concertul lui Nicolae Glib...

de tare de dragoste

nicio stare vom fi absenţi
dar muzica ne va ţine pe linia de plutire
nici nu ni se va băga sub piele cu sila nici nu ne va lăsa singuri
un fel de yoga pentru suflet
vom căuta o stare
să nu începem a urla
poate vom vorbi
dar despre altceva decât despre cum am face dragoste
va trebui să aşteptăm un timp să ni se prindă rănile
cred că vom dori pur şi simplu să ne strângem la piept
să ne sărutăm foarte neîndemânatic
vom vorbi despre timpul de-afară
despre pictură şi muzică
apoi mă vei ataca discret apoi năvalnic
de parcă m-ai vedea întâia oară

încă un T

până la absolvirea liceului am dormit într-un pat
şi credeam că toată lumea e plină de taţi
ne răsturnam cu bicicleta în arătură
aceste căderi aducătoare de fericire
important e să ne mişcăm înainte spunea
săltându-mă pe rama din faţă să traversăm holdele de porumb
dar mai întâi vor fi coroniţele din vrejuri de cartofi şi siminoc
dar mai întâi va fi strânsul cartofilor cu ochii înţesaţi
de ţărână şi vânt
seara tata va înscena la lumina lămpii de gaz
spectacole de umbre
toate bogăţiile lumii nu sunt la Dumnezeu
ci ascunse în noi, Aurel
dormitorul va deveni o junglă răsărită din mâinile lui
alergânde pe pereţi
şi câteodată-mi va plăcea să-mi fie frică
de acele animăluţe
am să mă desenez mireasă alături de el cu câteva capete mai înaltă
sprijinită de braţul lui ca-ntr-o cârjă

eu, preotul şi cântăreţii

ora 7.00
casa de cultură

muzică,
da... MUZICĂ!

mărunţică, săltăreaţă

eu, preotul şi câţiva căntăreţi aburinzi (poposiţi direct de la o nuntă)

REFERENDUM