Manifestul minimalismului

Scrisoare către un prieten scriitor

(am primit-o din partea unui anonim)

[...] Apropo, mă refer exclusiv la scrisul tău, ca să înţelegi cum să-ţi acordezi urechea. Voia boierilor (voia TA), dar dacă vrei să urmezi un minimalism metodic, trebuie să suprimi orice chestie „tare” din texte, cu tot regretul.

O lege nescrisă, dar urmată de toţi scriitorii este să fie original. Adică, altfel decât ceilalţi (altfel… de ce ai mai scrie). Dar fiindcă acel cumva mai altfel nu se observă atât de lesne, scriitorii mai sapă şi în „zone” mai neobişnuite. Unele sunt zonele pur şi simplu necunoscute (bucătăria, ca să dau un exemplu, ori psihiatria, ca să dau altul), altele sunt chiar zonele interzise.

În felul acesta, de exemplu, prietenul nostru comun, care este extrem de dotat cu mijloace adevărate (stilul, simţul, dar şi erudiţia)… tot nu se lasă de nişte obsesii ale zonei interzise (care vin şi din interiorul lui, el nefiind nici bădăran, nici narcoman, nici ucigaş; dar şi din exterior, aceste zone mai fiind încă „tentante” prin… semiinterzicere. Concluzia mea primă: aceste zone trebuie explorate. Dar explorate calm. Oricum, trebuie să predomine literaritatea, nu tema şocantă. „Noutatea temei”, cu vitezele de azi, se duce repede.

Un fel original (cel neutru e o soluţie bună) de a privi lucrurile care nu trebuie să mire autorul la scriere şi cititorul la lectură (şi prin asta să fie impresionant-şocante) e mai mult decât tema în sine. Nu mi-am propus acest joc feroce, dar dacă ai vrea un minimalism pur-sânge, ar trebui să elimini din cartea ta recentă toate figurile stilistice (şi retorice!), toate secvenţele tari, toate emoţiile fixate expres (înjurăturile disimulate), toate pasajele expresioniste, pictate în paste dense… Ca joc, poţi să încerci. Adică să faci poemul neutru ca expresie, să scoţi din el emoţiile puternice, să priveşti calm şi detaşat, doar fixând (ce se întâmplă, dacă vorbim de poemele stories). [...]

Paradoxal, dar literatura era ceva care şoca (catharsisul fiind una din condiţii sau funcţii), altfel, de unde ceva neobişnuit… Acum însă ea trebuie să „de-literaturizeze” (în sens clasic), să des-vrăjească, să mângâie calm… Nu să fie DESPRE NIMIC (asta e relativ simplu), ci să fie DIN NIMIC. Să fie o literatură mată. Ori, ca să citez: nu trebuie să strălucească, ci să lumineze.

Ar mai fi multe de spus poate, în aceeaşi cheie. Dar mai am şi de lucru. Din cel obişnuit, fără strălucire. Aproape în cheia minimalismului… necesar.

Vale.

(i)raţionamente

oricât de triste lucrurile pot fi privite şi calm aceste constatări sau presupuneri false
o fi fiind şi de unele şi de altele iar tristeţea mea e una copilăroasă
probabil m-am obişnuit ca anumite stări să le recunosc ca existente
doar atunci când sunt trăite la paroxism cel puţin simţite
dragostea adevărată e doar cea care dacă dispare se prăbuşeşte cerul peste tine
cum ar fi... să fii fericit doar ştiind că celălalt există fericit la culme doar prin conştiinţa faptului dar începeam să mă îndoiesc că în universul nostru
al meu şi al tău că altul nu mă interesează deocamdată eşti
poate în altă parte numai nu aici
întind mâna să te ating iată mâna mea iată buricul tău
buricul desigur e un argument inconfundabil
şi încă ceva esenţial adânciturile de unde îţi cresc aripile

întârzieri, desert

P se trezeşte la opt fără cinci minute şi mă întreabă semi ameţit dacă la opt am programare la consulat. Am (a)dormit buştean. Sar din pat ca arsă, trag pe mine prima rochie la îndemână, sun un taxi şi mă pornesc oleacă puchioasă şi nemâncată, dar mai ales cu emoţii. Ajung cu juma’ de oră întârziere. Ce folos că-i consulatul Germaniei dacă tot moldoveni de-ai noştri lucrează în structura asta. Pedantism, da (ăsta-i peste tot unde depui actele pentru viză: te întorc pe o parte, pe alta; (te) caută insistent), dar corectitudine şi punctualitate... chiar ca la moldoveni.

USM. Conferinţă. Psihiatria politică. Am o idee de text şi mă tem să n-o zburătăcesc scriind-o aşa... în treacăt.

P a văzut la Jurnal tv o reţetă şi a preparat-o. Mmmmm... ce gustoşenie desertul: gutuie cu brânză cu sirop de arţar.

creatorul din umbră

Acum că m-am calmat şi disting localizarea durerilor de tâmple, îmi sprijin spatele de speteaza scaunului să stau drept şi mai ales să gândesc. P credea că petele astea nu-mi vor mai trece. Eu credeam că voi muri de dureri de cap (prima dată am simţit cum mi se desface bucăţi-bucăţi şi merită să consemnez asta). Din fericire, credinţa nici unuia nu s-a adeverit. Am stat închisă să decid. Întotdeauna când se pune problema plecatului mă surprind că fac deja corp comun cu ceea ce vreau să părăsesc. P zice că emoţiile (mele) sunt semn de imaturitate. Probabil, doamnele mi-au făcut un bine. Am acumulat suficientă revoltă şi energie care să mă mişte înainte. Şi mai ales am început să coc, să coc o idee extraordinară! Şi P e alături. Îi simt umerii - un zid după care mă retrag şi toate rămân de partea ailaltă

.

Prntre altele, am reuşit fără să vreau să-l aduc în starea să urască o femeie pe care nu o cunoaşte. Femeia asta nu are nicio legătură cu doamnele de mai sus. Propria-mi creatură care-i bântuie acum imaginarul mă face să mă simt un creator atotputernic. Am modelat mintea lui încât aceasta lucrează chiar dacă nu mi-am dorit chiar în felul ăsta. Dar încă să-mi fi dorit...

Gaudeamus 2010

Nu am mai văzut vreodată atâtea cărţi adunate launloc. Cărţi şi lansări. Lansări şi cărţi. Şi lume. O viermuială.

Ameţitor.

Lansări. Editura Vinea. Gaudeamus 2010

Sâmbătă, 20 noiembrie 2010, orele 17.00
(Standul Editurii Vinea)

Autori din Generaţia 2000:
Rita Chirian, Kirke face, versuri
Radu Vancu, Amintiri pentru tatăl meu, versuri
Aurelia Borzin, Chişinăul e o tabletă de ciocolată, versuri

GARDUL

La biblioteca O. Ghibu s-a făcut prezentarea publică a filmelor de animaţie realizate în cadrul proiectului Respectă şi vei fi respectat. Scenariul filmului de animaţie GARDUL îmi aparţine. E după poemul omonim.

baie cu apă sfinţită

Înainte de a aşeza lucrurile în dulapul nou eu am triat lucrurile, hainele şi lenjeria lui de corp, el pe ale mele. Altfel ne-ar fi fost jale să aruncăm din ele, pe cele ponosite de-a binelea sau lipsite de importanţă în contextul nou creat. Au încărcătură emoţională cum ar veni, ne amintesc de anumite perioade din vieţile noastre înainte de a ne cunoaşte, ne-au fost dăruite de persoane cu care eram în relaţii apropiate la acea vreme. Mai în scurt... dacă ne-am fi potrivit firilor noastre casa asta era demult muzeu. Dar aşa, am convenit, şi stând unul în faţa celuilalt, fără drept de revoltă unul faţă de celălalt, cu o ascuţime exactă, inimaginabilă: eu o haină de-a lui în sacoşa cu gunoi, el una de-a mea, eu fotografii de-ale lui, el de ale mele, eu cu şi mai mult sârg căciula şi fularul alea dăruite de fosta lui iubită, el tablourile şi bibelourile dăruite de exul... pân-am golit totul ce se putea de golit. Într-un târziu, când am terminat, P a adunat totul într-un sac şi l-a dus la gunoişte. Atâta bucurie pe capul boschetarilor. Şi am rămas curaţi cum Dumnezeu ne-a creat. Preotul Andrei a stropit şi a stropit cu agheasmă. Şi iar parcă îl străfulgera un gând de nu ştiu ce şi se înturna şi mai dădea cu snopul de busuioc şi flori încă o dată. Aveam figurile ude de tot. Dar ce mai mult îmi părea rău de geamuri. P le spălase cu atâta sârg în ajun... şi acum curgeau şiroaie, şiroaie

ricoşeuri

Ne-am minunat de fiul lui PS. Molipsişi cumva: Da' noi putem face unul şi mai minunat! Ne-a venit ideea să apelăm la poliţistul de sector, că tot nu face mare lucru..., să vină să ne dea o mână de ajutor la spălatul vaselor, la întinsul la uscare a hainelor spălate etc. Până la urmă, a trebuit să ne desprindem nasurile din computere şi să împărţim frăţeşte lucrul. P m-a lăsat pe mine să aleg ce-mi pofteşte inima să fac. Am polemizat pe marginea meniului de duminică: casă nouă! Am discutat şi am tratat pentru că în casa asta P e... gospodina. Iar eu ştiu ce aş vrea duminică. Şi îl susţin moral şi-i sar în spate când spală pardoseala

.

P zice că îi va strânge bărbăteşte mâna lui A. Vak. cu prima ocazie: Ai scris o carte bună! Încă nu am citit-o, dar ai scris o carte bună! Mulţumesc! Şi va avea dreptate. Pentru că umblu prin apartament ca o mâţă în călduri de primăvară, la fiecare două pagini citite, şi P e... pur şi simplu fericit. Iar eu sunt fericită că mi-au refuzat dosarul (incomplet! ca şi cum) pentru viză germană. Abia acasă mi-am amintit că am nevoie de paşaport să merg la Buc. la Târg la lansarea cărţii.

aventuri

Dacă mă întâlneşte deschizându-mi larg uşa înainte să reuşesc să introduc cheia în ială, dacă are prinsă în piept sigla: sex, ăta naşa rabota (niciodată nu mai am răbdare să scriu cu litere ruseşti pentru că-mi ia o groază de timp, iar mie-mi place blogul ăsta tocmai că pot fi expeditivă), dacă îmi ia geanta de pe umăr şi se oferă să-mi scoată şi pardesiul, dacă mă întreabă de cum a fost/n-a fost, de cum a mers/n-a mers şi mă secundează ajutându-mă să mă dezbrac, până traversăm salonul, dacă toate astea..., atunci ajung fără nicio piesă vestimentară pe mine... la destinaţie. Acolo va fi, indispensabilă situaţiei, veioza-fluture(lia) roşie. Vor fi oglinzile. Vor mai fi lucruri arunate la întâmplare. Un palmier. Masca albă de capron care-mi intră în obraji

...

Ray Bradbury e... un om sfârşit în casa asta. P a fost nevoit să iasă cumva din încurcătură şi... să-mi născocească poveştile. Iată-mă-s numai urechi: Aventurile lui Bulică, cap. II: (continuare) Pulică pe nume Bulică şi-a dat seama că există ca membru autonom în momentul în care a învăţat să crească şi să scadă în volum, după bunul său plac. Până atunci nu servea decât ca un simplu canal de trecere al unui lichid care venea la el din cotloanele necunoscute ale corpului. Acesta îl forţa pe Bulică să stea în poziţii mai mereu incomode, îi atribuia diverse sarcini înjositoare şi pe deasupra îi impunea privaţiuni adesea penibile. Cu toate astea, Bulică şi-a dat până la urmă seama că are o putere reală asupra acestui apendice disproporţionat în care a fost silit să-şi ţină rădăcina. (...)

în imposibilitate de a riposta

Când m-au botezat am făcut treaba mare în cristelniţă. Era un gest de revoltă, cred. Mai târziu, la grădiniţă (îmi amintesc în detalii scena), am vomitat peste rochia educatoarei după ce aceasta mi-a băgat cu sila pe gât o bucată de carne în două cu slănină.

Mă gândesc la revolta ţipătoare în muţenia ei...

spionaj

Ce neruşinată sunt, vai! Toate blogurile scriu despre. D(o)ar eu tac. Îmi permit luxul să mă scobesc sub unghii şi să evit acest obiect-subiect, să nu-l fac... obiect-subiect de atenţie, de discuţii.

Mi-a luat ceva timp pân-am înţeles de ce poziţia lui preferată pentru cititul cărţilor e să stea întins pe burtă, jos pe covor. Ca să-mi urmărească, prin despărţitura biroului, pulpele dezgolite de marginea rochiei.

Savoy, Romanţă

Am dormit mult şi citit şi mâncat şi dormit şi citit şi dezgustat de cele citite şi m-am scuzat faţă de P că e din cauza... prolapsului cardiac. Şi acum cred asta. Ei şi dacă-l am... P mă iubeşte cum sunt. Seara când a venit de la Publika eram sătulă de toate şi cumva viaţa asta îmi era... Şi iar am pus-o pe seama prolapsului. Slavă domnului că am pe ce/cine da vina. Tăia legume pentru salată când am conectat boxele la volum maxim: Savoy, Romanţă. Şi avea mâinile umede de suc de roşii când a alergat din bucătărie să ne încleştăm palmele şi să ne învârtim prin bibliotecă amintindu-ne de ziua nunţii! Ca şi cum suntem încă în luna de miere.


Coniacul tainic amiroase şi lustrele-n pahare curg...

Stau cocoţată pe blogul lui LIS. Li scrie despre el în Clipa ce vine. Eram sigură că voi renunţa să mai scriu pe blogul ăsta. Mi se întâmpla acum câteva seri când am scurtcircuitat psihologic, după vizita la z. În seara aia am bocit mult şi credeam că voi muri. Dar nu de asta plâgeam. Că voi muri. Dar că lucrurile şi oamenii sunt într-un anume fel. Dar oamenii şi lucrurile n-au nicio vină că sunt cum sunt. Cititul blogurilor altora în seara asta mă animă şi... o iau de la capăt. Ce animăluţ influenţabil, maleabil sunt. Mai în scurt, o boală blogul ăsta. O râie. Am scăpat colanţii violeţi de la balcon în timp ce voiam să-i agăţ la uscare şi s-au oprit ca o flamură în crengile viţei de vie de la balconul vecinul de la etajul 2. Domnul parcă învie când mă vede în faţa uşii rugându-l de... Urc la vecinul de sus să-l rog şi pe ăsta! să nu mai scuipe şi să nu-şi mai scuture mucul de ţigară peste hainele noastre. E nevrotic săracul, dar asta nu înseamnă că tre' să-l suport. P are impresia că toţi moşnegii libidinoşi din blocul ăsta şi de pe aiurea roiesc ca muştele în jurul meu.

Comunicat de presă al Consiliului USM

Analizând bilanţul Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din 29 octombrie 2010 şi identificând direcţiile prioritoare şi strategiile pe termen scurt şi lung, Consiliul Uniunii Scriitorilor se adresează colegilor de breaslă şi opiniei publice, pentru a comunica următoarele:


1. Adunarea Generală a constatat o stare de fapt şi şi-a exprimat opinia prin vot democratic, alegând schimbarea, modernizarea şi eficientizarea activităţii USM. Votul negativ acordat, cu un scor categoric, conducerii anterioare cere, implicit, noii conduceri, o reabilitare morală a instituţiei. Consiliul îi va asigura preşedintelui nou-ales tot sprijinul său logistic, intelectual, moral, organizaţional.

2. Prin votul său majoritar, adunarea a acordat vot de neîncredere vechii conduceri a USM, ceea ce va solicita, implicit, de la noua echipă, schimbări radicale în proiectarea activităţilor şi în schimbarea imaginii şi percepţiei USM în societate. Faţa revoluţionară, pe care a purtat-o – cu mândrie! – Uniunea în 1989, s-a şifonat cu timpul, devenind o grimasă nepotrivită provocărilor noi şi are nevoie de o operaţie mai mult decât cosmetică. În perspectivă socială, strategia Uniunii va fi orientată spre reabilitarea scriitorului ca persoană publică, spre readucerea lui pe agenda culturală a societăţii şi spre restabilirea imaginii Uniunii Scriitorilor ca instituţie de cultură, dar şi ca instanţă valorică şi etică.

3. Activităţile de bază ale conducerii USM se vor axa pe susţinerea colegilor de breaslă, pe promovarea producţiei literare, pe sprijinul acordat scriitorilor cu venit modest, pe stimularea şi motivarea tinerei generaţii de scriitori.

4. Revistele de cultură vor avea suportul necesar posibil din partea Uniunii, inclusiv, prin propuneri de colaborare în proiecte comune, prin schimb de informaţii culturale, prin asistenţă logistică, prin multiplicarea căilor de difuzare. Se va analiza situaţia revistelor Viaţa Basarabiei şi Basarabia şi se vor căuta soluţii pentru redresarea sau reluarea editării lor.

5. Un alt punct cheie îl constituie coordonarea unor activităţi cu organizaţiile de creaţie, precum şi cu instituţiile de cultură din ţară şi de peste hotare, cu uniunile de creaţie din România, Ucraina, Rusia, cu cele europene şi internaţionale, cu PEN Club Moldova şi cu Filiala Chişinău a Uniunii Scriitorilor din România, cu Fondul Literar.

6. Constatând că isteria şi demagogia sunt contraproductive în relaţiile interumane, mai ales, într-un context cultural, noua echipă îşi propune să abordeze şi să promoveze un stil echidistant, corect şi calm. Consiliul îşi propune să trateze cu maximă atenţie şi corectitudine pe orice membru al USM, să creeze condiţii ca fiecare scriitor să se simtă confortabil în cadrul organizaţiei, indiferent de statură sau de statut şi, pe de altă parte, să facă distincţiile valorice de rigoare în cadrul concursurilor de creaţie şi al activităţilor care solicită discernământ critic.





Adoptat la Şedinţa Consiliului USM din 1 noiembrie 2010